Uimirea este misterioasă. Cum am putea începe să cuantificăm pielea de găină simțită când vedem Marele Canion sau uimirea totală când vedem un copil mergând prima dată? Cum am putea exprima în cuvinte efervescența colectivă când stăm într-o mulțime și când cântăm la unison ori fascinația pe care o s...

Uimirea este misterioasă. Cum am putea începe să cuantificăm pielea de găină simțită când vedem Marele Canion sau uimirea totală când vedem un copil mergând prima dată? Cum am putea exprima în cuvinte efervescența colectivă când stăm într-o mulțime și când cântăm la unison ori fascinația pe care o simțim când privim opere de artă vechi de secole? Până acum cincisprezece ani nu exista o știință a uimirii, sentimentul care ne cuprinde când întâlnim mistere vaste, care transcend înțelegerea noastră despre lume. Oamenii de știință studiau frica și dezgustul, emoții care păreau esențiale pentru supraviețuirea umană. Cu toate acestea, gândirea revoluționară a scos în evidență modul în care, de-a lungul evoluției, ne-am satisfăcut cele mai elementare nevoi sociale. Am supraviețuit datorită capacităților noastre de a coopera, de a forma comunități și de a crea o cultură care să ne întărească sentimentul de identitate comună – acțiuni care sunt declanșate și stimulate de uimire.