Oamenii se adună în jurul cuvintelor:se adăpostesc la umbra sensului lor, se lasă cuprinși de profunzimea lor și-și ostoiesc prin ele setea de cunoaștere. Și totuși… ce (ne) sunt cuvintele? Nimic mai mult decât o seamă de litere înșiruite, dincolo de pecetea cărora ni se revelează taina înțelesului....

Oamenii se adună în jurul cuvintelor:se adăpostesc la umbra sensului lor, se lasă cuprinși de profunzimea lor și-și ostoiesc prin ele setea de cunoaștere. Și totuși… ce (ne) sunt cuvintele? Nimic mai mult decât o seamă de litere înșiruite, dincolo de pecetea cărora ni se revelează taina înțelesului. Intuindu-le puterea, scriitoarea Cristina Falcón Maldonado a pus în pagină o poveste minunată despreînrâurirea lor magică, intitulată „Litere înșiruite” și ilustrată de Marina Marcolin.

Astfel, în centrul narațiunii stă Flor, o copilă de șapte ani, cea mai mare dintre frații ei. Printre aceștia, fetița se remarcă prin curaj, responsabilitate și dragoste pentru carte. În absența mamei, care se întoarce acasă numai duminica, Flor își ajută bunica și-și însoțește frații în drumul spre școală, supraveghiindu-i.

Dar, în rutina familiei, lunea este cea mai frumoasă zi, pentru că și mama coboară dealul alături de ei, spunându-le povești și povățuindu-i pentru săptămână care atunci începe. Și, în timp ce copilașii cei mici sunt cu gândul la înghețată, Flor ia aminte la sfaturile mamei care o roagă să fie atentă la restul primit la magazin, ca să nu fie păcălită, să aibă grijă de frații ei și să o ajute pe bunica la vatră, cu mâncarea și cu gălețile de apă, aceasta fiind tot mai neputincioasă. Copila își împlinește cu strădanie ascultarea, îngrijindu-se, în paralel, și de școală. Însă, într-o zi, mama începe să plângă din pricina ei, auzind ce vrea să devină atunci când va fi mare. Oare ce i-a spus Flor?