Ce faci când ai o crimă comisă deliberat, fără ca ucigașul să folosească o armă, fără ca, de fapt, să ucidă, dar în urma lui rămâne un cadavru? Termenul „autor moral” nu se aplică: premeditarea a fost evidentă. Dilema, însă, nu dispare.

Ce faci când ai o crimă comisă deliberat, fără ca ucigașul să folosească o armă, fără ca, de fapt, să ucidă, dar în urma lui rămâne un cadavru? Termenul „autor moral” nu se aplică: premeditarea a fost evidentă. Dilema, însă, nu dispare.

Să încerci o încadrare a romanului Cristinei Dinu într-o anumită categorie, polițist sau psihologic, ar însemna să atingi cam 10% din subiect. Complexitatea subiectului, conturul puternic al personajelor, detaliile acțiunii, pornesc dintr-o precizie de fascicul-laser a observației, combinată cu finețea unui scris matur, fără compromisuri. Faptele sunt fapte, iar autoarea le pune pe tapet într-un puzzle complex, ale cărui piese sunt supuse, una câte una, unei analize clare și, adeseori, tăioase, fără lumină roz în cadru.