O mie noua sute optzeci si opt

Am citit o mare parte din tot ce a publicat Cristian Vicol și „O mie nouă sute optzeci și opt” e posibil să fie cea mai bună carte pe care a scris-o până azi. Începând cu versurile melodiei extra-celebre a celor de la Green Day, versuri care stabilesc din prima tonul dulce-amărui al poveștilor pe care o să le găsiţi aici, volumul de faţă nu e doar o călătorie prin Timișoara anilor ’90 și 2000, nu e doar o grămadă de amintiri atât de vivide încât parcă au fost făcute ieri, ci chiar o viaţă de om, trăită și simţită la intensitate maximă. E un monstru care se hrănește fără milă din toate poveștile generaţiei cu cheia la gât, nimic nu îi scapă, fie că e vorba de ce s-a câștigat sau ce s-a pierdut. Cartea devine foarte urgent – prin evocări directe și aglomerate, unele amuzante, altele tandre sau de-a dreptul tragice, ca un tsunami pe care nu-l poţi opri și de care nu te poţi ascunde absolut nicăieri – exact ceea ce promite: nostalgia porn de cea mai bună calitate. I fucking love it, și vă promit că n-o să treceţi prin ea fără să vi se umezească ochii.

Cosmin Leucuţa

Fie că-l citești ca pe un roman de aventuri sau ca pe unul autobiografic, volumul „O mie nouă sute optzeci și opt” nu te poate lăsa indiferent. Cristian Vicol ne reamintește de copilărie, de tranziţie, de primele iubiri, de o întreagă lume ce se naște, trăiește și devine amintire cu fiecare dintre noi. Într-un fel magic unic și repetitiv în același timp, el explorează trecutul ca pe o mină de cărbune uitată, din care reușește să extragă speranţă și suferinţă, romantism și încredere în viitor.

** Daniel Timariu**

** Cristian Vicol** s-a născut în 1988 la Timișoara. În 2010 a absolvit facultatea de Jurnalism în cadrul Universității de Vest din Timișoara. A continuat la Szeged cu un master de Jurnalism Internațional. Este doctor în filologie, titlu acordat de Universitatea de Vest din Timișoara. Tema cercetării sale o reprezintă distopiile central-europene din a doua jumătate a secolului XX. A debutat în 2010 cu proză.

Până în prezent a publicat mai multe volume dintre care enumerăm: „Sfârșitul inocenței” (Editura Tritonic, 2018) – volum de proză scurtă, „O scurtă istorie a Timișoarei până la 1716” (Editura Eurostampa, 2016, reeditat la Editura Brumar în 2023) și „Anotimpul țânțarilor. Povestiri pulp-fiction” (Editura Casa de Pariuri Literare, 2021). În 2022 a coordonat volumul colectiv „Underground TM. Orașul care nu se vede” (Editura Brumar). În 2023 a continuat seria Underground cu „Underground TM2.”

A participat cu proză scurtă la mai multe antologii și volume colective de proză scurtă. A fost nominalizat pentru premiul „Tânărul Prozator al Anului 2021”. Este unul din coordonatorii proiectului cultural Remix ID, unde este PR și documentarist.

În prezent lucrează la Teatrul German de Stat Timișoara, unde este și vocea podcastului teatral – „Ne auzim până ne vedem”. Atunci când nu scrie, își plimbă câinele, pe Fargo, sau are grijă de grădina din balcon.