Pot fi tratate tulburările de personalitate, acele condiţii clinice complexe, care afectează atât individul, cât şi aparţinătorii acestuia şi, mai larg, societatea? Răspunsul oferit de autorii volumului de față, pe baza studiilor validate științific asupra tulburărilor de personalitate, este afirmat...

Pot fi tratate tulburările de personalitate, acele condiţii clinice complexe, care afectează atât individul, cât şi aparţinătorii acestuia şi, mai larg, societatea? Răspunsul oferit de autorii volumului de față, pe baza studiilor validate științific asupra tulburărilor de personalitate, este afirmativ. În paradigma cognitiv-comportamentală, semnele şi simptomele acestor tulburări sunt văzute ca derivând din prelucrări dezadaptative de informaţie, rezultate din experienţa ontogenetică, pe un potenţial fond de vulnerabilitate bio-genetică, prelucrări care generează apoi răspunsuri specifice emoţionale, cognitive şi comportamentale menţinute prin întăriri (de exemplu, recompense şi pedepse). Modificarea acestor prelucrări informaţionale – prin tehnici de restructurare cognitivă – şi întăriri prezente – prin tehnici comportamentale – permite trecerea de la o abordare terapeutică a simptomelor, la modificarea personalității în ansamblul ei. Aşadar, în această lucrare se analizează comprehensiv tulburările de personalitate având în vedere atât diagnosticul psihiatric şi psihologic, important pentru a înțelege relația dintre trăsăturile de personalitate și tulburările de personalitate, cât şi modalităţile de intervenţie cognitiv-comportamentală, cu accent pe protocolul clinic şi pe mecanismele subiacente acestuia.

Cititorii pot gasi în lucrarea de față informații actualizate despre abordările psihologice validate ştiinţific pentru tulburările de personalitate, utile atât pentru studenţii în psihologie şi medicină, cât şi pentru practicieni, psihologi şi medici, şi cercetători în domeniu.

Cosmin Popa, lector univ. dr., Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureş, este psiholog clinician, psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală si membru al International Society for the Study of Personality Disorders (ISSPD).Florin Alin Sava, prof. univ. dr., Universitatea de Vest din Timişoara, este directorul scolii doctorale de Psihologie de la Universitatea de Vest din Timișoara și membru în comitetul director al European Association of Personality Psychology (EAPP).Daniel David, prof. univ. dr., Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, este profesor „Aaron T. Beck" de psihologie clinică și psihoterapie (științe cognitive clinice) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai și director de cercetare al Institutului Albert Ellis, ambele din New York, SUA.CuprinsPrefață — Daniel DavidPartea I. Aspecte teoretico-metodologice

Capitolul 1. Tulburările de personalitate — repere nosologice —Aurel Nireștean, Gabriela Buicu, Emese Lukacs

** Capitolul 2.**Evaluarea psihologică clinică a tulburărilor de personalitate —Florin Alin Sava

Partea a II-a. Abordările cognitiv-comportamentale clinice și orientările clasice ale TCC

** Capitolul 3.**Cadrul general al abordării cognitiv‑comportamentale în tulburările de personalitate —Cosmin Popa

** Capitolul 4.**Terapia rațional‑emotivă și comportamentală (REBT) pentru tulburarea de personalitate dependentă —Simona Ioana Ștefan

** Capitolul 5.**Terapia cognitivă a tulburărilor de personalitate — o introducere practică —Mugur Ciumăgeanu, Roxana Mărginean, Ovidiu Mărginean

** Capitolul 6.**Terapia comportamentală (BT) în abordarea tulburărilor de personalitate —Cristina Bredicean, Claudia Ile, Lucian Ile

** Capitolul 7.**Hipnoterapia cognitiv‑comportamentală în tulburarea de personalitate narcisică și comorbiditățile asociate —Irina Holdevici, Barbara Crăciun

Partea a III-a. Terapia cognitiv-comportamentală din „al treilea val" în abordarea tulburărilor de personalitate

** Capitolul 8.**Terapia comportamentală dialectică (DBT) în abordarea tulburărilor de personalitate —Amfiana Gherman

** Capitolul 9.**Terapia metacognitivă interpersonală în abordarea tulburărilor de personalitate —Ioana Podină, Liviu Fodor

** Capitolul 10.**Terapia prin acceptare și angajament: conceptualizare, intervenție și suport empiric pentru tulburările de personalitate —Bogdan Tudor Tulbure

** Capitolul 11.**Terapia centrată pe scheme cognitive în abordarea tulburărilor de personalitate —Roxana Nicolau

** Capitolul 12.Hipnoterapia cognitiv‑comportamentală în tulburările de personalitate —Odette DimitriuConcluzii și noi perspective — Cosmin Popa, Mihai Ardelean, Florin Alin Sava Traumele, abuzurile repetate, neglijările, toate sunt aspecte psihologice negative care fac parte din istoricul de viață al multor pacienți cu tulburări de personalitate. La fel ca în fizică, acolo unde compensarea reprezintă diminuarea sau anularea efectului unui fenomen/acțiuni, în viața de zi cu zi pacienții cu tulburări de personalitate prezintă comportamente de supracompensare care au rolul de ,,a umple un gol" generat de către evenimentele de viață nefaste trăite anterior. Așadar, o atitudine congruentă, empatică și colaborativă din partea terapeutului este indicată nu doar pentru a facilita procesul terapeutic, ci, în același timp, pentru a genera fenomene psihologice cognitive și afective care să îi valideze pacientului noile strategii comportamentale dobândite pe parcursul psihoterapiei.Autorii În ceea ce privește strategiile de restructurare cognitivă, acestea s-au centrat pe contestarea cognițiilor iraționale de tip evaluarea globală negativă a propriei persoane, catastrofare, trebuie absolutist pe care pacienta le manifesta în diverse situații. Pentru restructurarea acestor cogniții, s-a folosit modelul ABCDE (Ellis, 1994), care a fost prezentat pacientei încă din primele ședințe. Cu ajutorul acestui model, am reușit să identificăm aceste cogniții în terapie, iar restructurarea a continuat și prin temele pentru acasă. Inițial, a fost necesar un nivel mai ridicat de instruire didactică și mai multă directivitate, întrucât cognițiile legate de neajutorare și inadecvare ale lui N. se manifestau și în raport cu temele pentru acasă. Ulterior însă, N. reușea să identifice corect cognițiile pe care le avea în diverse situații, chiar dacă nu întotdeauna reușea să le restructureze (de exemplu, „știu că nu e groaznic dacă rămân singură, dar nu găsesc motivele pentru care nu este așa").

Autorii