Industria materiilor dure animale in preistoria Romaniei

Lucrarea de fata reprezinta prima incercare de sistematizare, in literatura romaneasca de profil, a datelor asupra industriei materiilor dure animale (IMDA) sau a industriei osului (artefacte de os, corn de cervide, fildes, dinti, cochilii etc.).

Obiectivele demersului sunt definite de: 1. valorificarea descoperirilor din spatiul romanesc prin adoptarea metodologiei unitare promovate de Fisele tipologice si de Comisia de nomenclatura a industriei preistorice a osului din cadrul U.I.S.P.P. (prezidata de dr. Henriette Camps-Fabrer), in scopul exploatarii exhaustive a informatiilor si al asimilarii rapide si eficiente a rezultatelor in circuitul stiintific national si international; 2. relevarea importantei crono-culturale si evolutiv-tehnologice a materialelor din Romania in context regional si european, a specificitatilor legate de gama tipologica, exploatarea materiilor prime, a speciilor animale respective si a trasaturilor paleoeconomiei de-a lungul epocii pietrei (paleolitic superior, epipaleolitic, mezolitic si neolitic timpuriu – interval cronologic insumand circa 25 de milenii, ±30000 – 6000/5500 B.P.).

In acest vast cadru crono-cultural se valorifica unitar datele relative la materiale publicate, cat si (mai ales) obiecte ramase inedite (efectiv total – 1294 piese, provenind din 76 situri). Avem de-a face, intre altele, cu unele dintre cele mai vechi dovezi ale exploatarii complexe a regnului animal, ale practicarii unor indeletniciri stravechi, precum vanatoarea, pescuitul, cultivarea si recoltarea plantelor, ca si cu dovezi incipiente ale manifestarilor spiritualitatii (arta mobiliera, podoabe, elemente ale grafismului simbolic etc.).

Clasificarea operata a condus la elaborarea, in premiera, a unei liste tipologice si a unui repertoriu tipologic al IMDA preistorice din Romania, compatibil in plan metodologic cu demersurile actuale ale domeniului. Diversele capitole ale lucrarii abordeaza pe epoci/culturi problematica vasta a tehnologiei (osteotehnologiei), inteleasa in sens larg, acela al fabricarii (criteriile alegerii materiilor prime, procedeele debitajului si ale fasonarii) si al utilizarii artefactelor.