Memoriile unui magar

"Ceea ce m-a facut sa-mi scriu * «Memoriile»* au fost mai multe conversatii între Henri si verisorii lui. Henri sustinea ca eu nu întelegeam ce faceam si de ce faceam. Verisorii lui, si mai ales Jacques, îmi luau partea si spuneau ca sunt destept si stiu foarte bine ce fac. Si pentru ca a fost o iarna grea si n-am prea iesit afara, m-am apucat sa scriu câteva întâmplari importante din viata mea.

Ele poate va vor placea, dragii mei prieteni, si va vor face sa întelegeti ca, daca vreti sa fiti bine serviti, trebuie sa va purtati bine cu cei care va servesc, ca aceia pe care-i credeti cei mai prosti nu sunt cum par, ca un magar îsi iubeste stapânii, dar sufera când este rau tratat si stie sa se razbune sau sa-si arate afectiunea, stie ca stapânii lui îl pot face fericit sau nefericit, stie sa le fie prieten sau dusman, asa biet magar cum este.

Sunt fericit, pentru ca sunt iubit de toata lumea si îngrijit ca un prieten de micutul Jacques. Am început sa îmbatrânesc, dar magarii traiesc mult si atât timp cât am sa ma tin pe picioare, am sa-mi pun puterea si desteptaciunea în slujba stapânilor mei."

Magarusul Cadichon

"Memoriile unui magar" - 1860