Mai avem o ora si jumatate. Trepidatiile devin din ce in ce mai puternice… Suntem anuntati sa nu mai circulam pe culoare si sa ne punem centurile de siguranta. Imi dau seama ce se poate intampla: un terorist, un ciclon, accident sau vreo Bermuda… Doamne fereste! Ma conformez si urmaresc in continuar...

Mai avem o ora si jumatate. Trepidatiile devin din ce in ce mai puternice… Suntem anuntati sa nu mai circulam pe culoare si sa ne punem centurile de siguranta. Imi dau seama ce se poate intampla: un terorist, un ciclon, accident sau vreo Bermuda… Doamne fereste! Ma conformez si urmaresc in continuare filmul, ignorand si uitand pericolul, ca toti ceilalti din jurul meu. Se face incet intuneric. Abia astept sa ajung… Sa vad, in sfarsit, New York-ul! Ultima data cand mi-a fost frica de moarte… De fapt nu de ea, ci de teroarea si schingiuirea fizica din sistemul nostru aberant! De ce sa ma-ngrozeasca moartea? O simpla prelungire a vietii. O banala fata a imparitatii. Moartea?! O nedeplina viata a singuratatii...