Oamenii visează la lucruri simple, însă din nevoie, plăcere și neștiință, construiesc moduri de viaţă complexe, orașul fiind expresia unei astfel de complexităţi. Cadrul în care trăim este într-o constantă transformare și fiecare dintre noi, locuitorii lui, ne aducem – con­știent sau inconștient – p...

Oamenii visează la lucruri simple, însă din nevoie, plăcere și neștiință, construiesc moduri de viaţă complexe, orașul fiind expresia unei astfel de complexităţi. Cadrul în care trăim este într-o constantă transformare și fiecare dintre noi, locuitorii lui, ne aducem – con­știent sau inconștient – propria contribuţie.**

Orașele se visează prin povestitorii în cuvinte sau piatră, nenumărate, cu asemănări și deosebiri, cu străzi și case miraculoase sau înșelătoare și pe măsură ce exploratorii le află, numărul lor crește, imaginile lor se amestecă și generează arhitecturi și vise noi, diferen­țele se estompează, iar asemănările ajung să le deosebească.

Orașe uitate, orașe ne-visate, orașe care nu există sau care nici n-ar trebui să existe, ecouri ale trecutului și prezentului reverberate în proiecții stranii...

Aceasta este propunerea pe care v-o facem în cea de-a doua antologie Boabe de Poveste, inițiată și îngrijită de Dan Popescu. Un volum în care 16 scriitori români extrem de apreciați s-au unit pentru a ne încânta cu viziunea orașelor lor imaginare.