O ocazie istorica precum cea de-a 125 aniversare a mortii lui Hegel ar fi putut obtine ceea ce am putea numi „apreciere”. Dar acest concept a devenit de nesustinut, daca intr-adevar a avut vreodata valoare. El clameaza in mod imprudent ca in virtutea faptului ca cineva are norocul indoielnic de a tr...

O ocazie istorica precum cea de-a 125 aniversare a mortii lui Hegel ar fi putut obtine ceea ce am putea numi „apreciere”. Dar acest concept a devenit de nesustinut, daca intr-adevar a avut vreodata valoare. El clameaza in mod imprudent ca in virtutea faptului ca cineva are norocul indoielnic de a trai mai tarziu si intrucat cineva are un interes profesional fata de persoana despre care se vorbeste, este permis sa-i fixeze in mod suveran locul persoanei decedate, prin urmare, ridicandu-se, intr-un anume sens, deasupra ei. Aceasta aroganta e oglindita in intrebarea dezgustatoare ce anume din Kant si acum Hegel mai are vreo semnificatie pentru prezent – pana si asa numita renastere a lui Hegel a inceput acum o jumatate de veac cu o carte a lui Benedetto Croce care s-a angajat sa distinga intre ce viu si ce e mort in Hegel. Intrebarea opusa nu a fost nici macar ridicata: ce constituie prezentul in fata lui Hegel. *(Th. W. Adorno *)