De acolo, din adânc, își învârte limbile

De acolo, din adânc, își învârte limbile

Nu ştiu cum se face că acel ceas de masă cu mecanism zgomotos,

pus de bunica Slăbuţă în chiuveta din baie să poată dormi,

a rămas ani de zile-n acelaşi loc, fiecare gest al ei devenea lege,

şi apă s-a turnat peste el până ce s-a scufundat

într-o cadă imensă care-l distorsiona

într-o pendulă căptuşită cu scoarţă de copac.

De acolo, din adânc, îşi învârte limbile,

îşi ridică pasărea pe acoperişul pădurii mecanice

şi face vârtejuri în sus şi-n jos,

mă aruncă la suprafaţă şi mă scufundă când şi cum vrea.

Aşa a început totul.