Junimea şi revista Convorbiri literare, pentru o Ţară ca a noastră, a tuturor neaşezărilor, au fost un suflu de temeinicie care s-a mai repetat în perioada interbelică, fără a reuşi să se coaguleze ca urmare a războiului şi dictaturilor ce l-au însoţit şi urmat; suflu care pare încă departe, ca să n...

Junimea şi revista Convorbiri literare, pentru o Ţară ca a noastră, a tuturor neaşezărilor, au fost un suflu de temeinicie care s-a mai repetat în perioada interbelică, fără a reuşi să se coaguleze ca urmare a războiului şi dictaturilor ce l-au însoţit şi urmat; suflu care pare încă departe, ca să nu spunem imposibil să revină în cultura română sub presiunea globalismului şi multiculturalismului, a deconstrucţiei cu program în toate manifestările social-culturale, materiale şi spirituale. E un model care, după o sută cincizeci de ani, încă îşi trimite razele fără a primi o reflectare pe măsură.

Ceea ce deosebeşte criticismul junimist de criticile epocii şi, în parte, şi de al înaintaşilor este atitudinea comună, afirmată de Maiorescu, * respectul adevărului.*

Importanţa şi influenţa junimismului în sfera politică sunt de acelaşi nivel cu cele afirmate în plan cultural şi literar, e drept, nu cu aceeaşi durabilitate, politicul este mult mai efemer, dar nu mai puţin implicat şi cu efecte imediate şi adesea pe termen mediu şi lung în viaţa socială a Ţării. (Cassian Maria Spiridon)