Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam. O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte şi alta, pletele negre ce-i acopereau ochii ei mari şi verzi…“

Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam. O fetiţă îmi sorbea cuvintele, dând într-o parte şi alta, pletele negre ce-i acopereau ochii ei mari şi verzi…“

• Așa ni se prezintă, în propriile-i cuvinte, Barbu Ștefănescu Delavrancea, dezvăluindu-și atât vocația de povestitor, cât și dragostea pentru copii și lumea lor. Vă invităm să descoperiți în acest volum o parte din poveștile, schițele și basmele despre care Mihail Sadoveanu spunea că sunt „bucăți de antologie – flori fără de moarte“ izvorâte din pana unui „stilist de o delicatețe rară*

Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918) – scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al orașului Bucureşti, ne-a lăsat o operă literară colosală – nu atât sub raport cantitativ, cât prin frumusețea și stilul ei.

Din cuprinsul acestui volum:

Bunicul

Bunica

Hagi Tudose

Neghiniță