Volumul de față este plin de resurse valoroase – informații, idei și tehnici creative care să-i inspire și să-i susțină pe terapeuții care lucrează cu copii cu traume relaționale sau de dezvoltare. Bazându-se pe diferite modele terapeutice oferite de școlile contemporane de psihoterapie (sistemică, ...

Volumul de față este plin de resurse valoroase – informații, idei și tehnici creative care să-i inspire și să-i susțină pe terapeuții care lucrează cu copii cu traume relaționale sau de dezvoltare. Bazându-se pe diferite modele terapeutice oferite de școlile contemporane de psihoterapie (sistemică, psihodinamică, neurobiologică, cognitiv-comportamentală și psihoterapia bazată pe atașament), Karen Treisman explică impactul traumei asupra copiilor, adolescenților și familiilor acestora, arătând modul în care efectele pot fi regasite în diferite simptome cum ar fi coșmarurile, dificultățile de somn, dezechibru emoțional, episoade de furie explozivă. Teoriile și strategiile terapeutice sunt acompaniate de peste 100 de fișe de lucru, fotografii și ilustrații ce pot fi folosite de practicieni.

Cartea este utilă nu numai psihoterapeuților care lucrează cu copii și adolescenți, ci și profesorilor, psihologilor, părinților, asistenților maternali, tutorilor, părinților adoptivi și personalului ce lucrează în centrele de tratament.

Karen Treismaneste psiholog clinician și psihoterapeut și publicat numeroase carți despre abordarea clinică a traumei relaționale. Conduce Centrul de consultanță Safe Hands and Thinking Minds* Patrick a adus în casă un melc din grădină. În loc să‑i spună: „Ieși cu chestia aia murdară din casă!", mama sa adoptivă i‑a zis: „Ia te uită! Cum se numește acest melc?" Patrick a răspuns: „Domnul Lipicilă". Pentru a impune limitele, ținând totodată cont de perspectiva lui Patrick și de puterea parentajului prin joacă, Janice a spus: „E un nume excelent — ce‑ai zice să mergem să ne jucăm cu domnul Lipicilă afară? Melcii se simt cel mai bine afară — pe pământ și lângă copaci. Nu le place să stea înăuntru. Pe urmă, putem să‑l desenăm pe domnul Lipicilă sau să‑i facem niște poze. Cum ți se pare această idee?"*

• Maxine avea un coșmar recurent în care se îneca în cada de baie. După ce a parcurs niște tehnici de procesare și integrare, și‑a externalizat coșmarul sub forma unui val uriaș care o lăsa fără suflare. A desenat valul care o copleșea și a reflectat apoi la cum se simțea din punct de vedere emoțional, senzorial și fizic atunci când era copleșită de val. Maxine s‑a desenat apoi sărind și făcând surfing pe val. De asemenea, a învățat și exerciții de respirație și relaxare, imaginându‑și apoi cum se scurge valul și toată apa se transformă în ciocolată caldă.*