Sfera frigului - Aura Christi

“Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.” (Nicolae Balotă)

„Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii, împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica «dinamită curată», supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei («linşată», pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele «atroce» iubitului Nietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare; discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, cerebrând «viaţa de vis», testând – prin «poemele de iubire» – temele grave (relaţia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi dintre exegeţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei. Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând – programatic – «ruptura».” (Adrian Dinu Rachieru)

„O surpriză de mari proporţii ne face Aura Christi, cu suita ei de psalmi scrişi parcă de o soră până acum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitatea autoarei, care te face să te gândeşti automat la improvizaţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal, expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă. Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o propoziţie rostită sub bolţile unei catedrale.” (Alex Ştefănescu)