Marile jocuri

Un roman al crimei, al dezmatului si al erotismului maladiv, esuand – in siajul stoicilor – intr-un suicid, tratat drept o implinire prin moarte. Un roman intunecat, cu vinovati pierduti in hatisurile amoralitatii, cu frati incestuosi si sfinti invinsi de moartea celor dragi, psalmodiind, in ciuda acesteia – din subteranele intunecatelor suferinte –, vointa de putere, vointa de a crede intr-o lume cariata, pierduta in valea unui declin fara sfarsit. Un tur de forta acest roman, acest poem epic al existentei si mortii, al credintei si viului, al tradarii si iubirii. Un veritabil montagne russe, avand ca supratema relatia maestru-ucenic si revedincandu-se explicit din ilustra traditie a marilor romancieri ai epocii de aur a literaturii ruse. „[…] cititorul indragostit de intriga, de actiune va urmari cu sufletul la gura hatisul epic propriu-zis – cel in care se uraste, se iubeste, se ucide, se moare, in care incap incestul, tradarea, fapta, in care se intampla lucruri de povestit mai departe, cu mana la gura a uimire, a curiozitate „tramatica”. […] Vulturi de noapte este, si prin cel de al treilea si penultim volum al sau, un bildungsroman ambitios, cu mari secvente excelente despre complicata relatie maestru/discipol; despre nevoia de autonomie la fel de acuta ca aceea de apartenenta – tanarul fiind hartuit deopotriva de chemari tulburi ale fiintei sale neterminate si de nevoia de a pasi pe urme sigure; despre arta ca modus vivendi, despre auroral si crepuscular, despre muritudine si cuvintele ei, despre legaturile de sange si de gand, mereu imponderabile. Pe fundalul unei intrigi stranse, palpitante, pe care cititorul o va putea descoperi cu incantarea iubitorului de povesti, marile jocuri ale Aurei Christi sunt, inca o data, coplesitoare.” (Irina Petras)