La trup parintele Ioanichie era mic de stat si slab, cu ochii patrunzatori, care priveau departe, cu mersul lent, graiul rar si cu un puternic accent ardelenesc. Marturiseau ucenicii lui ca atunci cand se apropiau de el simteau un miros placut care le inspira evlavie. Parintele era permanent sanatos...

La trup parintele Ioanichie era mic de stat si slab, cu ochii patrunzatori, care priveau departe, cu mersul lent, graiul rar si cu un puternic accent ardelenesc. Marturiseau ucenicii lui ca atunci cand se apropiau de el simteau un miros placut care le inspira evlavie. Parintele era permanent sanatos, robust, neobosit la toate ostenelile manastiresti, fiind intotdeauna intai la biserica, intai la post, intai la ascultari. Statornic si foarte hotarat in tot ce facea, devotat pentru biserica, iubitor de pravila, tare in credinta, smerit si rabdator catre toti si mai ales foarte iscusit povatuitor de suflete. Parintele Ioanichie era egumenul si duhovnicul ideal al pustnicilor si sihastrilor. Om de liniste, care cauta pacea cu toti si petrecea mereu in rugaciune si post, in pravila de chilie si citirea Psaltirii, in ascultare de obste cu fratii.