Izvorul virtutilor. Omilii despre rugaciune - Antonie Ieromonahul

Rugăciunea este un eveniment minunat, o taină, de aceea sfântul zice că intri pe aceeași „frecvență” cu Dumnezeu, că pătrunzi în ființa lui Dumnezeu, în lucrarea Lui. Prin urmare rugăciunea nu este doar un simplu sentiment. Unii zic: „Am făcut rugăciune și m-am simțit mai bine!” Fie că te-ai simțit mai bine, fie că nu te-ai simțit mai bine, în mod cert însă vei primi ajutorul lui Dumnezeu.

Nu există situație în care omul să vină la Dumnezeu cu simplitate și sinceritate și să plece cu mâinile goale. Așa ceva este cu neputință! Gândește-te că atunci când mergi la un om oarecare ca să te ajute, ca să-ți dăruiască sau să-ți spună ceva, el îți oferă o oarecare mângâiere. Așadar dacă omul o face, Dumnezeu poate să te lase cu mâinile goale? De aceea este foarte corect și caracteristic ceea ce spune sfântul, că rugăciunea se arată: „pod care ne salvează de ispite și zid care ne ocrotește de necazuri!”