Într-un spital de provincie organizat precar, bolnavii mintal sunt trataţi ca ultimii oameni. Directorul spitalului e de mult deprimat că nu are cum să schimbe situaţia, că realitatea în care profesează nu are legătură cu idealurile sale de medic. Când este internat un bolnav mintal educat, cunoscăt...

Într-un spital de provincie organizat precar, bolnavii mintal sunt trataţi ca ultimii oameni. Directorul spitalului e de mult deprimat că nu are cum să schimbe situaţia, că realitatea în care profesează nu are legătură cu idealurile sale de medic. Când este internat un bolnav mintal educat, cunoscător de filozofie şi psihologie, care poate vedea problemele morale şi materiale ale locului, directorul începe să-i vorbească precum unui prieten. Prea mult, prea des, în opinia angajaţilor spitalului, care se întreabă dacă directorul însuşi nu-şi pierde minţile.