După ce scapă cu viaţă din întâlnirea cu un jaguar în jungla de pe malul fluviului Paraguay, Alexandru N. Stermin, ale cărui aventuri le-aţi citit în cartea Cum am devenit vrăjitor, află de la un şef de trib o poveste nemaiauzită.**

După ce scapă cu viaţă din întâlnirea cu un jaguar în jungla de pe malul fluviului Paraguay, Alexandru N. Stermin, ale cărui aventuri le-aţi citit în cartea Cum am devenit vrăjitor, află de la un şef de trib o poveste nemaiauzită.**

Departe, în inima unei păduri, trăiau nişte oameni ca la începuturile lumii: îngemănaţi cu natura, în stare să-i citească semnele, să-i înţeleagă minunile şi să-i culeagă roadele. Când, din nesăbuinţa lor, darurile naturii s-au isprăvit, iar zeul Haipucu n-a mai putut să-i ajute, patru copii curajoşi au pornit pe căi neumblate ca să-şi scape semenii de la pieire. La capătul drumului lor plin de peripeţii şi descoperiri, ei au învăţat o lecţie valoroasă: că suntem parte din natură şi natura e parte din noi, şi că viaţa înfloreşte doar când această legătură e strânsă şi trainică. Iar asta este, cu siguranţă, cea mai frumoasă dintre poveştile oamenilor.