„Iubesc bibliotecile publice si ele sunt primele locuri pe care le vizitez cand ma aflu intr-un oras pe care nu-l cunosc. Dar nu pot lucra fericit decat in propria mea biblioteca, cu propriile mele carti sau mai degraba cu acele carti despre care stiu ca sunt ale mele. Poate ca e un soi de fidelitat...

„Iubesc bibliotecile publice si ele sunt primele locuri pe care le vizitez cand ma aflu intr-un oras pe care nu-l cunosc. Dar nu pot lucra fericit decat in propria mea biblioteca, cu propriile mele carti sau mai degraba cu acele carti despre care stiu ca sunt ale mele. Poate ca e un soi de fidelitate ancestrala in asta, un fel de domesticitate zgarcita, o trasatura a caracterului meu, mult mai conservatoare decat ar fi putut admite tineretea mea anarhica. Biblioteca imi era cochilie“, marturiseste Alberto Manguel.

Indragostitul de lectura care a scris Biblioteca noptii si Istoria lecturii se intoarce mereu la propriile creatii schimbatoare, efemere, si totusi marturii ale eternitatii: revizitandu-si bibliotecile, se reviziteaza pe sine. Ultima „cochilie“ dintr-un prezbiteriu de pe Valea Loarei nu este nicidecum un sfarsit, ci inceputul unei povesti noi, al unei ordini noi si, mai ales, al unei cautari noi, in compania prietenilor. Insotindu-l pe Manguel, o sa va intalniti si cu Ovidiu, Dante, Cervantes, Lewis Carroll, Kafka, Borges sau Walter Benjamin. O sa vizitati legendara Biblioteca din Alexandria, o sa patrundeti in biblioteci personale si publice, anonime sau celebre, si o sa meditati, impreuna cu autorul, la dragostea pentru carti.