(fragment Prefață)

(fragment Prefață)

Mulți istorici consideră că armatele celui de-al Treilea Reich au cunoscut pentru prima dată gustul înfrângerii la porțile Moscovei, în iarna anului 1941. Totuși, aceiași istorici uită să amintească că Operațiunea Leul de Mare, invazia Insulei Britanice, a fost un mare eșec al Luftwaffe și al Kriegsmarine, prin urmare un mare eșec al celui de-al Treilea Reich. Faptul că aviația germană nu a reușit să distrugă aviația britanică, iar marina germană nu avea capacitatea necesară unei astfel de operațiuni, în vara și toamna anului 1940, a făcut ca armata germană să nu poată debarca și să cucerească Insula Britanică. Prin urmare, considerăm că a fost prima mare înfrângere din cel de-al Doilea Război Mondial pentru Hitler. Un eșec care avea să-l ducă în cele din urmă la pierderea războiului. Dar la timpul respectiv, Führerul german nu avea de unde să știe toate acestea.

Anul 1940 rămâne pentru Al Treilea Reich unul al incertitudinii, în ciuda victoriilor de răsunet împotriva Norvegiei, Danemarcei, Olandei, Belgiei, Franței. Anglia nu dorea să se predea, iar Hitler, în vara anului 1940, se vede nevoit să-și îndrepte privirea către Est. Sunt voci autorizate, așa cum ar fi cea a istoricului Florin Constantiniu, care menționează că Hitler s-a gândit pentru întâia dată să atace Rusia Sovietică atunci când s-a pus problema cedării de către România a Bucovinei în vara anului 1940. A fost primul gest al lui Stalin pe care Hitler l-a considerat un afront adus Germaniei naziste și o primă mare încălcare de către sovietici a Pactului Ribbentrop-Molotov.